miercuri, 9 februarie 2011

Tutoriale MeSH

La adresa http://www.ncbi.nlm.nih.gov/mesh vizualizarea celor 3 tutoriale va va imbunatati rapid capacitatea de cercetare online a literaturii medicale (prin definirea cuvintelor cheie) legate de cazul medical pe care doriti sa il publicati.

duminică, 6 februarie 2011

Cum se scrie si se publica un caz clinic
























www.icmje.org

Regulament general pentru trimiterea manuscriselor spre publicare în reviste biomedicale: redactarea și editarea publicațiilor biomedicale
Revizuit în octombrie 2004
Comitetul internațional al editorilor de reviste medicale

I. Declarația de intenție
A. Cu privire la regulamentul general
B. Potențialii utilizatori ai regulamentului general
C. Cum se aplică regulamentul general
II. Aspecte etice în desfășurarea și prezentarea cercetării
            A. Drepturile de autor și coautor
1. Menționarea numelui autorului la începutul articolului
2. Colaboratori menționați la secțiunea „Mulțumiri”
            B. Atribuțiile editorului
1. Rolul editorului
2. Libertatea editorială
            C. Corectura
            D. Conflictele de interese
1. Posibile conflictele de interese declanșate de convingerile
personale ale autorului
2. Posibile conflictele de interese declanșate de susținerea
proiectului
3. Posibile conflictele de interese declanșate de convingerile
editorilor, personalului revistei sau recenzorilor
            E. Intimitatea și confidențialitatea
1. pacienților și a participanților la studiu
2. autorilor și recenzorilor
            F. Protecția subiecților umani și a animalelor din cercetare

III. Aspecte editoriale și jurnalistice legate de publicarea în revistele biomedicale
            A. Obligația de a publica rezultatele negative ale studiilor
            B. Rectificări, retractări și „exprimarea îngrijorării”
            C. Copyright
            D. Articole asemănătoare
1. Trimiterea spre publicare a duplicatelor
2. Publicare inutilă
3. Articole suficient de bune pentru a fi acceptate a doua oară
4. Manuscrise concurente, bazate pe același studiu
a. Diferențe în analiză sau în interpretare
b. Diferențe în prezentarea metodelor sau a rezultatelor
5. Manuscrise concurente care au folosit aceeași bază de date
E. Corespondență
F. Suplimente, numere tematice și serii speciale
G. Editarea în format electronic
H. Publicitatea
I. Revistele medicale și mass media
J. Obligația de înregistrare a studiilor clinice controlate

IV. Pregătirea și trimiterea manuscriselor
A. Pregătirea unui manuscris în vederea trimiterii lui la revistele biomedicale
1. Principii generale și recomandări
a. Principii generale
b. Ghiduri de prezentare pentru protocoalele de studiu
specifice
2. Pagina de titlu
3. Pagina de notificare a conflictelor de interese
4. Rezumat și cuvinte cheie
5. Introducere
6. Metode
a. Selectarea și descrierea participanților
b. Informații tehnice
c. Statistici
7. Rezultate
8. Discuții
9. Bibliografie
a. Aprecieri generale referitoare la bibliografie
b. Stil și format de referință
10. Tabele
11. Ilustrații (figuri)
12. Legenda pentru ilustrații (figuri)
13. Unități de măsură
14. Simboluri și prescurtări
B. Trimiterea manuscrisului la revistă

V. Bibliografia
A.Tipărirea bibliografiei menționată în acest document
B. Alte surse de informații cu privire la revistele biomedicale

VI. Informații referitoare la comitetul internațional al editorilor de reviste medicale

VII. Autorii regulamentului general

VIII. Utilizarea, distribuția și traducerea regulamentului general

IX. Anchete

I. DECLARAȚIA DE INTENȚIE
I.A. Cu privire la regulamentul general
Un grup mic de editori de reviste medicale generale s-a întâlnit, în 1978, la Vancouver, Columbia Britanică, pentru a stabili recomandările cu privire la formatul manuscriselor pe care le primeau revistele lor medicale. Grupul a devenit cunoscut sub numele de Grupul Vancouver. Recomandările membrilor săi cu privire la manuscrise, inclusiv la formatele indicațiilor bibliografice, au fost concepute și publicate la Biblioteca Națională de Medicină, care le-a și publicat, pentru prima dată, în 1979. Grupul Vancouver s-a mărit și s-a transformat în International Committee of Medical Journal Editors (ICMJE –Comitetul Internațional al Editorilor de Reviste Medicale), care se întâlnește anual. ICMJE și-a lărgit, treptat, aria de preocupări, pentru a include principiile etice legate de publicarea în revistele biomedicale.
ICMJE a realizat numeroase ediții ale Regulamentului General, referitoare la manuscrisele ce apar în reviste biomedicale. De-a lungul anilor, au apărut și aspecte ce depășesc sfera pregătirii manuscriselor, de unde și necesitatea elaborării mai multor Decizii Independente asupra politicii editoriale. Întregul document referitor la regulamentul general a fost revizuit în 1997; secțiunile au fost actualizate în luna mai a anilor 1999 și 2000. În mai 2001, ICMJE a revizuit capitolele cu privire la potențialele conflicte de interese. În mai 2003, comitetul a reevaluat și reorganizat întregul document și a inclus Decizia Independentă în text. Comitetul a pregătit noua revizie în 2004.
Conținutul integral al regulamentului general pentru trimiterea manuscriselor la revistele biomedicale poate fi reprodus în scopuri educaționale, non-profit, fără a necesita copyright; comitetul încurajează distribuirea materialului.
Revistele care acceptă folosirea regulamentului general sunt încurajate să comunice autorilor, în instrucțiunile lor, că respectivele recomandări sunt în concordanță cu regulamentul general și să citeze această versiune.

I.B. Potențialii utilizatori ai regulamentului general
ICMJE a creat regulamentul general, în primul rând, pentru a ajuta autorii și editorii să se achite de sarcinile lor comune de elaborare și difuzare, clară și accesibilă, a rezultatelor studiilor biomedicale. Secțiunea inițială se adresează procesului de evaluare, îmbunătățire și editare a manuscriselor în jurnalele biomedicale, precum și relațiilor dintre editori și autori, recenzori și mass media. Ultimele capitole se referă la aspectele tehnice de pregătire și trimitere a manuscriselor. ICMJE consideră că întregul document este important atât din punctul de vedere al autorului cât și din cel al editorului.
Regulamentul general le poate oferi și multor altora dintre cei interesați  – recenzori, patroni, media, pacienți și familiile lor, publicul general – aprecieri utile asupra procesului de concepere și editare biomedicală.

I.C. Cum se aplică regulamentul general
Regulamentul general enunță principiile etice aplicate în desfășurarea și prezentarea rezultatelor cercetării și oferă recomandări cu privire la elementele particulare de editare și redactare. Ghidurile se bazează, în mare măsură, pe experiența, acumulată în timp, de un număr moderat de editori și autori, și mai puțin pe investigarea planificată, metodică, bazată pe dovezi. Ori de câte ori a fost posibil, recomandările au fost însoțite de explicații justificatoare; din acest punct de vedere, documentul are scopuri educative.
Autorii vor considera util să aplice, la nevoie, recomandările prevăzute în document, așa cum s-a explicat anterior, pentru că, urmându-le, vor îmbunătăți claritatea exprimării în manuscrisele trimise oricărei reviste medicale, facilitând editarea lor. În același timp, fiecare revistă medicală are propriile cerințe editoriale, adaptate obiectivelor propuse. Așadar, autorii trebuie să cunoască instrucțiunile specifice ale revistelor pe care le-au ales pentru a-și trimite manuscrisele – de exemplu, subiectele adecvate orientării respectivelor reviste și tipurile de lucrări ce pot fi trimise (de exemplu, articole originale, recenzii sau prezentări de caz) – și să le urmeze. Biblioteca Mulford de la Medical College din Ohio păstrează un compendiu util autorilor la www.mco.edu/lib/instr/libinsta.html

II. ASPECTE ETICE ÎN DESFĂȘURAREA ȘI PREZENTAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

II.A Drepturile de autor și de coautor
II.A.1. Menționarea numelui autorului la începutul articolului
În general, „autorul” este considerat a fi cel care a adus contribuții intelectuale semnificative în publicarea unui studiu, iar poziția de autor biomedical are importante implicații academice, sociale și financiare. (1) În trecut, rareori știau cititorii care dintre persoanele enumerate ca autori și menționate la rubrica „mulțumiri” au contribuit la studii. (2) Unele  reviste cer și publică, în prezent, informații despre contribuția fiecărei persoane citată ca participant la studiul trimis, cel puțin pentru cercetare originală. Editorii sunt încurajați să dezvolte și să aplice o politică de colaborare menită a identifica persoanele răspunzătoare pentru întreaga activitate.
În timp ce politicile de colaborare și garanții elimină mult din ambiguitatea contribuțiilor participanților, lasă nerezolvată problema cantității și calității contribuțiilor, care califică o persoană drept autor. Comitetul internațional al editorilor de reviste medicale recomandă următoarele criterii pentru calificativul de autor; nu toate criteriile respective sunt adecvate revistelor care stabilesc o distincție între autori și alți colaboratori.

• Poziția de autor trebuie să se bazeze pe: 1) contribuții semnificative  la conceperea și realizarea lucrării, la colectarea datelor sau la analiza și interpretarea lor; 2) elaborarea planului articolului sau revizuirea lui critică pentru conținutul intelectual; 3) aprobarea finală a versiunii ce urmează a fi  publicată. Autorii trebuie să respecte condițiile 1, 2 și 3.

 • Când activitatea este condusă de un grup mare, multicentric, grupul va identifica persoanele care acceptă responsabilitatea directă a manuscrisului. (3) Ele trebuie să îndeplinească toate criteriile de autor definite mai sus, iar  editorii le vor solicita să competeze formulare specifice pentru autor și formulare de declarare a conflictului de interese. Când este trimis un manuscris aparținând unui grup de autori, autorul corespondent trebuie să indice clar citarea pe care o preferă și să identifice toți autorii individuali, precum și cerințele ICMJE cu privire regulamentul general de trimitere a manuscriselor către revistele biomedicale: redactarea și apariția numelui în publicații biomedicale. În general, revistele vor enumera și ceilalți membrii ai grupului la secțiunea „mulțumiri”. Biblioteca Națională Medicală indexează numele grupului și numele persoanelor din grup ca fiind direct răspunzătoare de manuscris.

• Strângerea fondurilor, colectarea datelor sau numai supervizarea generală a grupului de cercetare nu justifică titulatura de autor.

• Pentru poziția de autor ar trebui să se califice toate persoanele desemnate cu respectiva calitate, iar cei calificați vor fi enumerați în lista de autori.

• Este necesar ca fiecare autor să aibă o implicare suficient de importantă în pregătirea lucrării și să-și asume public responsabilitatea pentru participarea la realizarea unei părți din ea.

La ora actuală, unele reviste solicită ca unul sau mai mulți autori să fie citați drept „garanți”, adică persoanele care își asumă responsabilitatea pentru calitatea profesională a informațiilor din întreaga lucrare, de la faza de concepere și până la cea de publicare, și care publică respectivele date.
Autorii studiilor controlate multicentrice sunt, din ce în ce mai frecvent, grupuri de cercetători. Toți membrii grupului citați ca autori trebuie să îndeplinească criteriile de autor.
Decizia de desemnare a autorului va fi luată de comun acord, de către toți coautorii. Autorii trebuie să fie pregătiți să explice ordinea în care sunt enumerați.

II.A.2. Colaboratori citați la secțiunea „mulțumiri”
Toți colaboratorii care nu întrunesc criteriile de desemnare a autorilor trebuie amintiți în secțiunea „mulțumiri”. Acolo pot fi menționate următoarele categorii: personalul tehnic, operatorii de calculator, președintele departamentului, care asigură susținerea generală. Se va mulțumi, de asemenea, pentru sprijinul financiar și material. Grupurile de persoane care contribuie material la producerea studiului, dar nu sunt autori, trebuie amintite sub titlulatura de „investigatori clinici” sau „participanți la cercetare”, iar funcția lor va fi prezentată − de exemplu, „a lucrat ca referent științific”, „a revizuit critic propunerile studiului”, „a colectat date” sau „a asigurat și a îngrijit pacienții din studiu”. Întrucât cititorii pot deduce susținerea pe care o oferă, toate persoanele trebuie să-și dea acordul pentru a li se mulțumi.

II.B Publicarea
II.B.1. Rolul editorului
Editorul unei reviste medicale este persoana răspunzătoare de întregul ei conținut. Proprietarii și editorii revistelor medicale fac un efort comun – o publicație de încredere și un jurnal ce poate fi citit, respectând scopul propus și costurile. Cu toate acestea, activitățile de proprietar și de editor sunt diferite. Proprietarii au dreptul să aprobe și să concedieze editorii și să ia deciziile importante, în care editorii se vor implica cât vor putea de mult. Editorii trebuie să dețină integral controlul în privința stabilirii conținutului revistei. Conceptul de libertate editorială trebuie apărată cu hotărâre de către editori, chiar cu orice risc. Pentru a garanta materializarea unei asemenea libertăți, editorul trebuie să aibă acces direct la dreptul de proprietate, nu numai la managerul ales.
Editorii revistelor medicale trebuie să aibă un contract care să le stipuleze clar drepturile și îndatoririle, în completare la termenii generali ai numirii în funcție, și să definească mecanismele de rezolvare a conflictului. Un comitet editorial independent ce oferă sfaturi poate fi de ajutor editorului în stabilirea și menținerea politicii editoriale.

II.B.2. Libertatea editorială
ICMJE adoptă definiția Asociației Mondiale a Editorilor Medicali pentru libertatea editorială (http://www.wame.org/wamestmt.htm), potrivit căreia libertatea editorială sau independența este conceptul ce-i conferă editorului șef deplina autoritate asupra conținutului publicistic al revistei lui. Proprietarii de revistă nu trebuie să intervină în evaluarea, selectarea sau publicarea articolelor individuale, nici direct, nici prin crearea unui mediu ce influențează puternic luarea deciziilor. Editorii trebuie să decidă asupra corectitudinii activității lor și a importanței ei pentru cititorii revistei, independent de succesul comercial al publicației. Editorii vor fi liberi să-și exprime punctele de vedere critice dar responsabile cu privire la toate aspectele medicale, fără a se teme de consecințe, chiar dacă acele puncte de vedere pot intra în conflict cu scopurile comerciale ale prorpietarului. Editorii și organizațiile de editori au obligația de a susține conceptul de libertate editorială și de a semnala încălcarea unei astfel de libertăți comunităților internaționale academice, medicale și juridice.
II.C. Recenzarea
Evaluările independente, nepărtinitoare, critice sunt o parte intrinsecă a activității științifice. Recenzarea reprezintă evaluarea critică a manuscrisului trimis revistei de către experții ce nu fac parte din echipa editorială. Recenzarea poate, așadar, să constituie o extensie importantă a procesului științific. Deși valoarea ei actuală a fost puțin studiată și este supusă unor vii dezbateri, (4) recenzarea îi ajută pe editori să decidă care manuscrise sunt adecvate revistelor lor și susțin eforturile autorilor și editorilor în direcția îmbunătățirii calității materialului publicat. O revistă recenzată supune evaluării externe cea mai mare parte a articolelor sale de cercetare. Numărul și tipul manuscriselor trimise pentru evaluare, numărul evaluatorilor, procedurile de evaluare și modul în care sunt folosite opiniile evaluatorilor variază. În interesul transparenței, fiecare revistă trebuie, în instrucțiunile sale către autori, să-și facă publice politicile.

II.D. D. Conflictele de interese
Încrederea publicului în procesul de evaluare și în credibilitatea articolelor publicate depinde, parțial, de cât de bine sunt rezolvate conflictele de interese în timpul redactării, evaluării recomandărilor generale pentru trimiterea manuscriselor revistelor medicale, în redactarea și editatea publicațiilor biomedicale și în luarea deciziei editoriale.
Conflictele de interes apar atunci când autorul (sau instituția unde lucrează respectivul), evaluatorul sau editorul are relații personale sau financiare ce-i influențează necorespunzător (preferențial) acțiunile (astfel de relațiil sunt cunoscute și sub numele de angajamente duale, conflicte de interese sau conflicte de loialitate). Astfel de relații variază de la nesemnificative până la cele care influențează judecata și nu toate reprezintă conflicte de interes reale. Posibilitatea unui conflict de interese poate apărea atunci când o persoană consideră că relația îi afectează judecata științifică. Relațiile financiare (precum angajarea, consultanța, deținerea de acțiuni, onorariile, mărturia retribuită a unui expert) sunt conflictele cel mai ușor de identificat, care au riscul maxim de-a submina credibilitatea revistei, a autorilor și chiar a cercetării. Conflictele pot apărea, însă, și din alte motive, precum relațiile personale, competiția academică și ambițiile intelectuale.
Participanții implicați în procesul de evaluare și publicare trebuie să-și facă publice toate relațiile suspectate a determina un potențial conflict de interese. Afirmarea publică a relațiilor este importantă pentru editorii și articolele evaluate, deoarece poate fi mult mai dificil să identifici preferințele în aceste tipuri de reviste decât în articolele de cercetare originală. Editorii vor folosi datele menționate în declararea conflictului de interese și a intereselor financiare ca bază pentru deciziile editoriale. Ei sunt obligați să publice respectivele informații dacă le consideră importante pentru evaluarea manuscrisului.

II.D.1 Posibile conflictele de interes declanșate de convingerile personale ale autorului
Când trimit un manuscris, indiferent dacă este vorba despre un articol sau o scrisoare, autorii sunt răspunzători pentru dezvăluirea relațiilor personale și financiare ce le pot orienta preferențial activitatea. Pentru a preveni ambiguitatea, autorii trebuie să declare dacă există sau nu conflicte potențiale. Ei vor face o astfel de declarație în manuscris, într-o pagină de notificare a conflictelor de interese, după pagina de titlu, oferind detalii suplimentare, dacă este necesar, într-o scrisoare ce însoțește manuscrisul (vezi capitolul IV.A.3 Pagina pentru notificarea conflictului de interes).
Cercetătorii trebuie să aducă la cunoștința participanților la studiu potențialele conflicte de interese și să declare în manuscris dacă au procedat așa sau nu.
Editorii vor decide, totodată, când anume să publice o informație dezvăluită de autori cu privire la conflictele potențiale. Dacă există dubii, este cel  mai bine să greșim publicând mai mult.

II.D.2 Posibile conflictele de interese declanșate de susținerea proiectului
Din ce în ce mai des, studiile individuale primesc finanțare de la firmele comerciale, de la fundații particulare și guvern. Condițiile unor astfel de finanțări sunt preferențiale și, pe de altă parte, discreditează cercetarea.
Oamenii de știință au obligația etică de a trimite spre publicare rezultatele unor cercetări credibile. Mai mult decât atât, deoarece sunt persoanele direct răspunzătoare pentru munca lor, ei nu trebuie să participe la conflicte ce interferă cu accesul lor la date și cu capacitatea lor de-a le analiza independent, de-a pregăti manuscrisul și de-a le publica. Autorii vor descrie rolul sponsorului (sponsorilor), dacă există, în orice concept; în colectarea, analiza și interpretarea datelor; în redactarea raportului; și în decizia de a trimite rapostul spre publicare. Dacă sursa ce furnizează datele nu are nici o implicare, autorii trebuie să amintească acest fapt. Potențialele orientări preferențiale introduse când sponsorii sunt implicați direct în cercetare sunt similare orientărilor preferențiale în metodologia altor probleme. În consecință, unele reviste au ales să includă informațiile despre implicarea sponsorului la capitolul metode.
Editorii le pot solicita autorilor unui studiu finanțat printr-o agenție cu interes financiar sau de proprietate față de rezultate, să semneze o declarație conform căreia „În acest studiu am avut acces complet la informații și îmi asum întreaga răspundere pentru integritatea și acuratețea analizei datelor”. Editorii vor fi încurajați ca, înainte de-a accepta spre publicare astfel de studii, să primească copii ale protocoalelor și/sau contractelor atașate la studiile pe proiecte specifice. Ei pot decide să nu accepte un articol dacă un sponsor a preluat controlul asupra drepturilor de autor, în vederea publicării lucrării.

II.D.3. Posibile conflictele de interese declanșate de convingerile editorilor, personalului revistei sau recenzorilor
Editorii trebuie să evite selectarea evaluatorilor externi implicați în conflicte de interes evidente, de exemplu, a celor care lucrează în același departament sau instituție cu unul dintre autori. Adesea, autorii îi informează pe editori despre numele persoanelor care nu ar putea evalua manuscrisul din cauza conflictelor de interese, de obicei, profesionale. Atunci când e posibil, li se va cere autorilor să-și explice sau să-și justifice temerile; o astfel de informație este importantă pentru editorul care decide când anume să onoreze astfel de cereri.
Evaluatorii sunt obligați să informeze editorii asupra oricărui conflict de interese ce le-ar putea orienta preferențial opiniile față de un manuscris și chiar să renunțe la evaluarea unui anume manuscris, dacă așa consideră că e potrivit. Ca și în cazul autorilor, păstrarea sub tăcere a temerilor cu privire la existența unor posibile conflicte poate însemna că astfel de conflicte fie există, dar ei au omis să le dezvăluie, fie nu există. Evaluatorii vor fi solicitați, așadar, să spună clar dacă există sau nu asemenea conflicte. Ei nu au voie să folosească în interes personal, înainte de publicare, datele prezentate în lucrarea recenzată.
Editorii care iau decizia finală în legătură cu manuscrisele trebuie să nu aibă nici o implicare financiară, profesională sau personală în vreunul din aspectele pe care le evaluează. Dacă la luarea deciziei participă și alți membrii ai personalului editurii, ei trebuie să-i furnizeze editorului o informare la zi asupra intereselor lor financiare (care ar putea să fie corelate cu judecata editorială) și să renunțe de bunăvoie la luarea de decizii atunci când au conflicte de interese. Personalul editorial nu va utiliza datele prezentate în manuscris în scopul obținerii de beneficii personale. Editorii vor trebui să publice periodic declarații de informare asupra potențialelor conflicte de interese corelate cu angajamentele personalului editorial.

II.E.  Intimitatea și confidențialitatea
II.E.1. Pacienții și participanții la studiu
Pacienții au dreptul la intimitate, care nu poate fi încălcat fără consimțământul lor prealabil. Informațiile legate de identitate, reprezentate de numele sau inițialele pacientului, ori numerele de spital, nu trebuie publicate în materialele redactate, în fotografii, în anamneză decât dacă datele respective sunt esențiale pentru activitatea științifică și dacă pacientul (sau părinții ori tutorii) își dau acordul în scris. În acest scop, consimțământul informat presupune ca un pacient ce poate fi identificat să vadă manuscrisul înainte de publicare.
Detaliile de identitate trebuie evitate dacă nu sunt esențiale. Asigurarea completă a anonimatului este dificil de realizat, iar consimțământul informat trebuie obținut ori de câte ori există vreun dubiu. De exemplu, mascarea ochilor în fotografiile pacienților nu asigură o protecție adecvată a anonimatului pacienților. Dacă sunt modificate caracteristicile de identitate, precum arborele genealogic, autorul trebuie să se asigure că modificările nu distorsionează semnificația științifică, caz în care editorul trebuie informat.
Solicitarea de obținere a consimțământului informat trebuie inclusă în instrucțiunile pentru autori ale revistei. În articolul publicat va fi menționat faptul că s-a obținut acceptul pacientului.

II.E.2. Autorii și recenzorii
Manuscrisele trebuie să fie evaluate respectând confidențialitatea autorului. Prin trimiterea manuscriselor spre evaluare, autorii le încredințează editorilor rezultatele activității științifice și efortului lor creator, de care pot depinde reputația și cariera lor. Drepturile autorilor pot fi încălcate prin dezvăluirea detaliilor confidențiale ale evaluării manuscrisului. Recenzorii au și ei dreptul la confidențialitate, care trebuie respectat de către editor. Confidențialitatea trebuie respectată întotdeauna, cu excepția cazurilor de necinste sau fraudă.
Editorii nu au voie să deconspire informațiile referitoare la manuscrise (primirea ori conținutul lor, stadiul procesului de evaluare, criticile aduse de recenzori sau ce se va întâmpla cu manuscrisul) decât autorilor și evaluatorilor. Aceasta include solicitarea utilizării materialelor pentru procedurile legale.
Editorii le vor explica foarte clar recenzorilor că manuscrisele trimise spre evaluare sunt un mod particular de comunicare și constituie proprietatea privată a autorului. Drept urmare, evaluatorii și personalul editorial trebuie să respecte drepturile autorului, nediscutând lucrarea în public sau abținându-se să-și expună opiniile despre manuscris înainte de publicarea lui. Evaluatorilor li se interzice atât efectuarea copiilor după manuscris cât și consultarea cu alte persoane, cu excepția cazurilor în care au permisiunea editorului. Recenzorii trebuie să restituie sau să distrugă copiile manuscrisului după trimiterea evaluării. Editorii nu vor păstra copii ale manuscriselor refuzate.
Aprecierile evaluatorilor nu vor fi publicate sau făcute publice fără acordul evaluatorului, autorului și editorului.
Există opinii diferite în ceea ce privește necesitatea anonimatului evaluatorilor. Autorii trebuie să consulte instrucțiunile pentru autori ca să afle dacă a fost respectat anonimatul evaluatorilor. În cazul în care comentariile făcute de recenzori nu sunt semnate, identitatea evaluatorilor nu trebuie dezvăluită nici autorului, nici altor persoane, fără permisiunea recenzorului.
Unele reviste publică, odată cu manuscrisul, și aprecierile evaluatorilor. O astfel de procedură nu va fi adoptată fără consimțământul autorilor sau al evaluatorilor. Comentariile recenzorilor trebuie să fie trimise, însă, și celorlalți evaluatori ai manuscrisului, ceea ce-i permite fiecăruia în parte să acumuleze experiență din procesul evaluării. Evaluatorii pot fi informați în legătură cu decizia editorului.

II.F. Protecția subiecților umani și a animalelor în cercetare
Atunci când prezintă experimentele efectuate pe subiecți umani, autorii trebuie să specifice dacă procedurile s-au desfășurat în concordanță cu standardele etice ale comitetelor răspunzătoare de experimentarea pe subiecți umani (instituționale și naționale) și cu Declarația de la Helsinki din 1975, conform modificărilor din anul 2000. (5) Dacă există dubii în ceea ce privește respectarea prevederilor declarației de la Helsinki, autorii trebuie să-și justifice modul de lucru și să demonstreze că au avut aprobarea corpului de evaluare instituțională pentru aspectele neclare ale studiului. La prezentarea experimentelor pe animale, autorilor li se va solicita să menționeze dacă a fost urmat ghidul național și instituțional cu privire la folosirea și îngrijirea animalelor de laborator.

III. ASPECTE EDITORIALE LEGATE DE PUBLICAREA ÎN REVISTE BIOMEDICALE
III.A. Obligația de-a publica studii cu rezultate negative     
Editorii trebuie să aibă în vedere publicarea studiilor riguroase, care analizează un aspect important, de interes pentru cititori, indiferent dacă rezultatele sunt negative (adică demonstrează într-o manieră convingătoare faptul că ipoteza nulă poate fi acceptată) sau pozitive (adică permit respingerea ipotezei nule). Netrimiterea sau nepublicarea studiilor cu rezultate negative conduc, cu precădere, la erori de publicare. Multe studii pretinse a avea rezultate negative, sunt, de fapt, fără concluzii, iar publicarea lor e dificilă, întrucât nu aduc decât o contribuție modestă la cunoștințele medicale și consumă resursele
revistei. Poate doar Biblioteca Cochrane să fie interesată de publicarea unor astfel de studii.
(www.cochrane.org).

III.B. Corectarea, retragerea și „exprimarea îngrijorării"
Editorii trebuie să presupună, inițial, că autorii trimit studii bazate pe observații cinstite. Cu toate acestea, se pot ivi două tipuri de probleme.
În primul rând, în articolele publicate se pot strecura erori, fapt ce impune
publicarea unei erate la studiu.
Corecturile trebuie să fie consemnate într-o pagină numerotată, să fie menționate în cuprins, să conțină citatul original și trimiterea către articolul original și vice-versa, în cazul variantelor electronice. Se poate presupune că o eroare ar putea fi atât de importantă încât să afecteze întreaga lucrare ; o asemenea situație este, însă, puțin probabilă și, de aceea, este recomandabilă rezolvarea ei, în fiecare caz în parte, de către editorii și autorii implicați. O astfel de eroare nu trebuie confundată cu inadvertențele produse de constatarea unor noi informații științifice pe parcursul etapelor normale ale activității de cercetare; situațiile de acest tip nu necesită publicarea de corecții.
A doua problemă este reprezentată de frauda științifică. Dacă apar dubii serioase cu privire la corectitudinea sau integritatea lucrării trimise spre publicare sau chiar publicate, editorul are responsabilitatea să asigure elucidarea acestui aspect, de obicei prin instituția care a sponsorizat autorul. Totuși, conducerea unei investigații complete sau stabilirea adevărului nu intră în atibuțiile curente ale editorului, ci sunt de competența instituției în care s-a desfășurat studiul sau care l-a finanțat. Editorului trebuie să i se comunice prompt decizia finală, revista urmând să retracteze articolele ce s-au dovedit a fi frauduloase. Dacă metoda de investigare nu ajunge la o concluzie satisfăcătoare, editorul poate decide să declanșeze un demers propriu. Ca alternativă la retractarea articolului, editorul poate decide să-și exprime, în revistă, rezervele cu privire la modul de desfășurare a studiului sau la integritatea lui.
Retractarea articolului sau exprimarea rezervelor cu privire la corectitudinea datelor trebuie să apară pe o pagină numerotată, în cadrul unei rubrici importante a versiunii tipărite, precum și a celei electronice, să fie menționate la cuprins și să includă, în partea de sus a paginii, titlul articolului original. Nu trebuie să fie o simplă scrisoare către editor. Ideal ar fi ca primul autor să retracteze articolul, deși, în anumite circumstanțe, editorul poate accepta retractarea lui de către alte persoane implicate. Textul de retractare va explica de ce este retras articolul și va
include un citat original complet din el.
Nu poate fi asumată validitatea activității de cercetare anterioare a autorului unui articol fraudulos. Editorii pot solicita instituției cu care a lucrat autorul fie să le garanteze validitatea materialelor publicate anterior, în revista lor, fie să le retragă. Dacă nu se procedează așa, editorii pot decide să-și exprime în scris îngrijorarea cu privire la faptul că validitatea materialelor publicate anterior este incertă.           

III.C.  Dreptul de autor
Multe reviste biomedicale le solicită autorilor să transfere publicației dreptul de autor. Totuși, un număr tot mai mare de reviste ce permit ”accesul liber” nu le cer autorilor așa ceva. Editorii trebuie să-și specifice poziția pe care o au în această privință atât față de autori cât și de toți cei interesați de utilizarea conținutului editorial al revistei. Unele publicații au statuturi diferite ale dreptului de autor asupra articolelor prezentate: o anumită parte a conținutului nu poate fi republicată (de pildă, articolele scrise, în activitatea lor curentă, de angajații guvernelor SUA și ale altor guverne); editorii pot accepta să transfere dreptul de autor altor reviste; alte articole pot fi protejate prin drepturi seriate (este permisă folosirea în alte publicații decât revistele, inclusiv în publicațiile electronice).

III.D Publicarea în mai multe reviste
III.D.1. Trimiterea spre publicare a duplicatelor
Cele mai multe reviste biomedicale nu vor evalua manuscrisele care sunt luate în considerare, simultan, și de alte publicații. Printre motivele principale ce au determinat asemenea politici se numără: 1) potențialul dezacord care ar apărea atunci când două (sau mai multe) reviste cer drepturile de publicare pentru un manuscris trimis concomitent la mai mult de o revistă; și 2) posibilitatea ca două sau mai multe reviste să preia, în necunoștință de cauză și fără un scop anume, același manuscris recenzat și editat, publicând, astfel, același articol.
Editorii diferitelor reviste pot decide, însă, să publice un articol simultan sau împreună atunci când consideră că o asemenea inițiativă ar fi în beneficiul sănătății publicului.
.
III.D.2. Publicarea redundantă
Publicarea redundantă (sau duplicitară) sunt articolele similare într-o măsură considerabilă cu alte materiale, apărute, anterior, în versiune tipărită sau în format electronic.
Cititorii periodicelor originale, fie ele tipărite sau electronice, merită să poată avea încredere că ceea ce citesc este un material original, dacă nu este specificat clară că articolul este republicat din dorința autorului și a editorului. O asemenea poziție este susținută de legile internaționale ale dreptului de autor, de comportamentul etic și de folosirea cost-eficientă a resurselor. Publicarea în duplicat a cercetărilor originale este extrem de problematică, deoarece poate genera situații în care rezultatele aceluiași studiu să fie luate în considerare de două ori sau să fie evaluate greșit ca pondere, ceea ce  denaturează dovezile disponibile.
Cele mai multe reviste nu doresc să accepte materiale care au fost prezentate, în mare parte, într-un articol publicat sau care sunt conținute în alt material trimis ori acceptat spre publicare în media tipărită sau electronică. O astfel de politică nu împiedică o revistă să accepte un material care a fost refuzat de o altă publicație sau un raport complet, elaborat după publicarea unei variante preliminare, cum sunt rezumatele sau posterele prezentate în cadrul unei întruniri de specialitate. Nici nu împiedică revistele să ia în considerare un articol prezentat la o întâlnire științifică, dar nepublicat integral, sau care este propus spre publicare într-un format asemănător. Rapoartele de presă ale întâlnirilor planificate nu vor fi considerate, de regulă, excepții de la regulă, dar ele nu vor fi completate cu informații suplimentare ori copii ale tabelelor și ilustrații.
La trimiterea unui manuscris spre publicare, autorul este mereu obligat să-l informeze pe editor dacă l-a mai trimis și altor publicații, prevenind, astfel, apariția articolelor redundante. El îi va semnala editorului dacă manuscrisul include subiecte pe care le-a publicat în rapoarte anterioare sau dacă a trimis rapoarte asemănătoare altor publicații. În noua lucrare trebuie menționat, și ca indicație bibliografică, orice astfel de raport. La trimiterea articolului vor fi atașate și copii ale unor asemenea materiale, pentru a-l ajuta pe editor să ia o decizie adecvată într-o atare situație.
Dacă se întâmplă sau se încearcă publicarea în duplicat sau redundantă fără o astfel de notificare, autorii trebuie să se aștepte la anumite măsuri din partea editorului, și anume, cel puțin la respingerea promptă a manuscrisului trimis. Dacă editorul nu a fost avertizat asupra neregulilor, iar articolul a și apărut, probabil că va fi publicată, cu sau fără aprobarea autorului o notă care să specifice caracterul redundant sau duplicat.
Prezentarea preliminară, în fața presei, agențiilor guvernamentale sau producătorilor, a informațiilor științifice dintr-un articol sau a unei scrisori către editor, acceptate, dar încă nepublicate, încalcă politicile multor reviste. O astfel de prezentare poate fi necesară când articolul sau scrisoarea descrie progrese terapeutice majore ori pericole de sănătate publică, precum efectele adverse serioase ale medicamentelor, vaccinurilor, altor produse biologice sau dispozitive medicale. O astfel de prezentare nu trebuie să aducă prejudicii revistei, ceea ce impune întâi analizarea oportunității ei, de către editor.

III.D.3. Acceptarea  publicării a doua oară
Este necesar, uneori, ca anumite tipuri de articole, precum ghidurile elaborate de agențiile guvernamentale și de organizațiile profesionale, să fie aduse la cunoștința unei largi audiențe. În asemenea condiții, editorii decid în mod deliberat să publice materiale apărute și în alte reviste, cu acordul autorilor și editorilor respectivi. Publicarea secundară, din diferite alte motive, în aceeași limbă sau în alta, mai ales în alte țări, este justificată și poate fi benefică, dacă îndeplinește toate condițiile specificate mai jos:
1. Autorii au primit acceptul editorilor ambelor reviste; editorul care publică a doua oară articolul trebuie să aibă o fotocopie, o xerocopie sau manuscrisul versiunii inițiale.
2. Este respectată prioritatea revistei care a publicat prima articolul, prin republicare la un interval de cel puțin o săptămână (dacă prin negocierea între editori nu sunt stabilite alte condiții)
            3. Articolul care va fi publicat a doua oară se adresează unui grup diferit de cititori; o versiune prescurtată poate fi suficientă.
4. Versiunea secundară reflectă veridic informațiile și interpretările celei inițiale.
5. Cititorii, evaluatorii, agențiile de documentare sunt informați, printr-o notă de subsol din pagina principală, că articolul a fost publicat integral sau parțial și reproduce oficial versiunea primară. Textul adecvat, într-o atare situație, ar fi: „Acest articol se bazează pe un studiu publicat pentru prima dată în (titlul revistei, cu referințele complete).”
Permisiunea pentru astfel de articole secundare trebuie să fie gratuită.
6. Titlul articolului publicat a doua oară trebuie să indice clar statutul publicării lui (republicare completă, republicare prescurtată, traducere integrală sau parțială) a materialului original. De menționat că National Library of Medicine (Biblioteca Națională Medicală) nu consideră că traducerile au statut de materiale „republicabile” și nu le citează sau indexează atunci când articolul original a fost publicat într-o revistă indexată în MEDLINE.

III.D.4. Manuscrise concurente, bazate pe același studiu
Publicarea de manuscrise pentru a face publice disputele dintre co-investigatorii oficiali poate să irosească spațiul revistei și să-i nedumerească pe cititori. Pe de altă parte, dacă publică cu bună știință un manuscris redactat numai de către unii membrii ai echipei de colaboratori, editorii ar putea să nege drepturile legitime de coautori pe care le are restul echipei; ei ar putea să refuze și accesul cititorilor revistei la exprimarea legitimă a diferențelor de opinie cu privire la interpretarea unui studiu.
Sunt luate în considerare două tipuri de competiție în privința supunerii spre publicare a unui articol: trimiterea manuscrisului de către colaboratorii care nu au o percepție comună fie asupra analizei și interpretării datelor, fie asupra autenticității datelor experimentale și a categoriilor de rezultate care ar trebui să fie prezentate.
Lăsând deoparte chestiunea, nerezolvată, a proprietății asupra datelor cercetării, editorilor și altor persoane care au de-a face cu asemenea probleme le-ar putea fi utile oservațiile următoare.

III.D.4.a. Diferențe în privința analizei sau a interpretării
Dacă neînțelegerea se axează pe analiza sau pe interpretarea informațiilor, autorii trebuie să trimită un manuscris care prezintă clar ambele versiuni. Diferența de opinie trebuie detaliată printr-o scrisoare explicativă. Procesul normal de evaluare științifică și editorială a manuscrisului poate fi util autorilor în soluționarea dezacordurilor legate de analiza sau de interpretarea rezultatelor.
Dacă disputa nu poate fi soluționată și studiul merită să fie publicat, ar trebui publicate ambele versiuni. Opțiunile includ publicarea a două lucrări în baza aceluiași studiu sau a unui singur articol cu două analize sau interpretări. Într-o astfel de situație, editorul poate decide să publice o declarație care să evidențieze atât existența unei divergențe de opinie cât și implicarea revistei în încercarea de soluționare a ei.

III.D.4.b. Diferențe în privința prezentării metodelor sau a rezultatelor
Dacă disputa se axează pe diferența de opinii referitoare la ceea ce s-a efectuat sau observat în cadrul studiului, editorul revistei ar trebui să refuze publicarea rezultatelor până la soluționarea dezacordurilor. Evaluarea științifică nu poate rezolva o astfel de problemă. Dacă există acuzații de fraudă sau necinste, editorii trebuie să informeze autoritățile competente; autorii vor fi informați asupra deciziei editorului de-a semnala suspiciunea de conducere defectuoasă a studiului.

III.D.5 Manuscrise concurențiale care au folosit aceleași informații
Uneori, editorii primesc manuscrise de la diferite grupuri de cercetători care au analizat aceleași informații, de exemplu, cele dintr-o bază de date publică. Manuscrisele pot să difere în ceea ce privește metodele analitice, concluziile sau ambele. Fiecare manuscris trebuie evaluat separat. Când interpretarea datelor similare este foarte asemănătoare, se recomandă, dar nu este obligatoriu, să se dea prioritate manuscrisului sosit anterior la redacție. Totuși, într-o astfel de circumstanță, poate fi justificată, și chiar binevenită, recomandarea editorului de publicare a mai mult de un singur manuscris, deoarece diferitele abordări analitice pot fi complementare și la fel de valide.

III.E. Corespondența
Revistele biomedicale trebuie să asigure cititorilor o modalitate de trimitere a comentariilor, întrebărilor sau criticilor la materialele publicate, precum și scurte rapoarte și comentarii nelegate de articolele publicate anterior. Ele pot fi editate, dar nu este obligatoriu, sub forma unei rubrici sau coloane de  corespondență. Autorilor articolelor discutate în corespondență li se va oferi posibilitatea să-și exprime replica, de preferat în același număr al revistei în care apare corespondența originală. Autorii corespondenței trebuie să-și declare conflictele de interese sau de competiție.
Corespondența publicată poate fi ajustată în ceea ce privește lungimea, corectitudinea gramaticală și stilul jurnalistic. Editorii pot opta, de asemenea, pentru publicarea corespondenței neajustate din punct de vedere al lungimii textului sau al stilului, cum se întâmplă în cazul secțiunii de răspunsuri rapide din variantele electronice ale revistelor; jurnalul trebuie să-și expună maniera de publicare. Este necesar ca autorii corespondenței să aprobe modificările editoriale care schimbă substanța ori tonul unei scrisori sau al unui răspuns.
Chiar dacă au dreptul să respingă materialele pentru corespondență neconcludente, lipsite de interes sau incoerente, editorii au și responsabilitatea de a permite exprimarea unei largi game de opinii. Coloana de corespondență nu va fi folosită cu precădere pentru exprimarea punctului de vedere al revistei sau al editorului. În orice situație, editorii se vor strădui să identifice afirmațiile nepoliticoase, inexacte sau false și nu vor accepta atacurile personale menite a discredita opinii sau rezultate experimentale.
În spiritul corectitudinii și al menținerii unor marje de ajustare a materialului pentru corespondență, revistele pot găsi utilă stabilirea unor limite de timp pentru răspunsurile la articole, la corespondență și pentru dezbaterile asupra unui anume subiect. De asemenea, jurnalele vor decide dacă este necesar să-i anunțe pe autori unde va apărea corespondența legată de articolele lor – în secțiunea cu răspunsuri rapide sau în cea cu răspunsuri standard. Revistele trebuie să stabilească și procedurile de arhivare a corespondenței needitate, care apare online; ele vor fi publicate atât în versiunea tipărită cât și în cea electronică a revistei.

III.F.  Suplimente, numere tematice  și serii speciale
Suplimentele sunt colecții de articole ce tratează subiecte asemănătoare sau înrudite, sunt publicate fie separat de revistă, fie ca secțiune periodică și, de obicei, sunt finanțate de alte surse decât cele folosite pentru tipar. Suplimentele pot servi scopuri utile: educaționale, schimb de date obținute în cercetare, facilitarea accesului la un anumit conținut și îmbunătățirea colaborării între instituții academice și corporații. Deoarece sursele de finanțare pot accepta preferențial anumite subiecte și puncte de vedere, revistele trebuie să aplice următoarele principii, valabile și în cazul numerelor tematice sau al seriilor speciale care au finanțare externă și/sau editori invitați.
1. Editorul revistei trebuie să-și asume întreaga responsabilitate pentru preocedurile, practicile și conținuturile suplimentelor, inclusiv controlul deplin asupra deciziei de publicare a tuturor secțiunilor suplimentului. Nu e permisă editarea de către organizațiile finanțatoare.
2. Editorul revistei trebuie să-și păstreze autoritatea de a trimite la evaluarea externă manuscrisele pentru suplimente, dar și de a refuza manuscrise trimise. Condițiile menționate trebuie să fie aduse la cunoștința tuturor autorilor și editorilor externi ai suplimentului înainte de începerea activității de pregătire a suplimentului. 
3. Editorul revistei trebuie să aprobe vizitele oricărui editor extern al suplimentului și să-și asume responsabilitatea pentru munca editorului extern.
4. Sursele ce finanțează cercetarea, publicarea și produsele create de sursa de finanțare trebuie declarate și specificate vizibil în supliment, de preferat, pe fiecare pagină. Ori de câte ori este posibil, finanțarea va fi asigurată de mai mulți sponsori.
5. Reclamele inserate în supliment vor urma aceleași proceduri ca și cele din restul revistei.
6. Editorii revistei trebuie să ajute cititorii să diferențieze paginile obișnuite ale revistei de cele ale suplimentului.
7.  Editorii revistei și cei ai suplimentului nu trebuie să accepte favoruri personale sau retribuție din partea sponsorilor suplimentului.
8. Publicarea secundară în supliment (republicarea articolelor publicate, anterior, în altă parte) trebuie identificată clar, prin citarea lucrării originale. Suplimentele trebuie să evite articolele redundante sau duplicatele și să nu republice rezultatele cercetării; poate fi utilă, însă, retipărirea ghidurilor sau a altor materiale de interes public.
9. Principiile dreptului de autor și potențialelor conflicte de interese, enunțate anterior, în acest document, trebuie să fie aplicate și pentru supliment.

III.G. Tipărirea în format electronic
Cele mai multe reviste biomedicale sunt tipărite acum în variantă elctronică, dar și în versiunea tipărită, iar unele apar exclusiv în format electronic. Tipărirea electronică (care include internetul) este tipărire. Pentru a fi semnificative și clare, informațiile medicale și de sănătate publicate pe internet trebuie să urmeze, ori de câte ori este posibil, recomandările din documentul de față.
Natura publicațiilor electronice necesită unele considerații speciale, specificate atât în prezentul document cât și în altele. Pe scurt, web site-urile trebuie să indice următoarele: nume, recomandări adecvate, afilieri, conflicte de interese semnificative pentru editori, autori, colaboratori; documentația, atribuirea referințelor și surselor pentru întregul conținut; informații despre drepturile de autor; specificarea proprietarului site-ului și a regimului de sponsorizare, publicitate și finanțare comercială.
Conectarea unui site medical sau de sănătate de pe internet cu un altul poate fi privită ca o recomandare implicită de calitate a celui de-al doilea site. Este bine, așadar, ca revistele să abordeze cu prudență conexiunile cu alte site-uri; atunci când vizitatorii sunt direcționați spre un alt site, poate fi utilă emiterea unui mesaj care să indice clar părăsirea site-ului revistei. Dacă trimiterile spre alte site-uri sunt dictate de rațiuni financiare, acest aspect trebuie indicat clar, ca și toate datele legate de plasarea și actualizarea conținutului. La fel ca și în varianta tipărită, mesajele promoționale și reclamele nu vor fi alăturate, nici în formatul electronic, conținutului editorial, iar conținutul comercial trebuie să fie ușor de identificat.
Publicarea electronică este un domeniu foarte dinamic. Editorii trebuie să dezvolte, să facă accesibile autorilor și să aplice strategii ce vizează aspectele particulare ale publicării electronice: arhivarea, corectarea erorilor, controlul versiunii și alegerea variantei electronice sau tipărite drept revistă de stocare, de publicare a materialului de suport și de publicare electronică.

III.H. Publicitatea
Cele mai multe reviste medicale includ publicitate care le aduce venituri proprietarilor de publicații, dar nu este permis ca reclamele să influențeze decizia editorială. Revistele trebuie să aibă politici explicite, scrise, cu privire la publicitate, atât in varianta tipărită cât și în cea electronică; politica de reclamă în web site-uri trebuie să fie cât se poate de asemănătoare cu cea valabilă pentru versiunea tipărită. Editorii vor avea autoritate completă și finală în privința aprobării reclamelor și a influențarea strategiei legate de publicitate. Atunci când există organisme speciale de control al reclamelor, editorii vor face apel la experiența lor
Cititorii trebuie să facă diferența între reclamă și materialul editorial. Va fi evitată alăturarea materialului editorial și a celui publicitar care se referă la aceleași produse sau subiecte. Inserarea reclamelor printre paginile unui articol descurajează cititorii, întrerupând fluxul conținutului editorial, așa că este necesară descurajarea unei astfel de practici. Publicitatea nu va fi vândută condiționat de apariția ei, în același număr al revistei, sub forma unui anume articol.
Revistele nu vor fi dominate de publicitate, dar editorii trebuie să fie prudenți dacă decid să publice reclamele doar a doi sau trei clienți, deoarece cititorii pot deduce că editorul este influențat de clienții săi. Revistele nu au voie să facă reclamă produselor dăunătoare sănătății – de exemplu, tutunului. Editorii trebuie să se asigure că există regulamente sau standarde industriale pentru reclamele specifice, permise în țara lor, sau să-și elaboreze standarde proprii. Interesele organizațiilor ori ale agențiilor nu trebuie să intervină în reclamele secrete sau ascunse decât dacă așa o cere legea. În final, editorii vor lua în considerare toate criticile declanșate de publicarea reclamelor.

III.I. I. Revistele medicale și mass-media
Interesul publicului față de noutățile din cercetarea medicală a determinat media de interes general să intre într-o competiție serioasă pentru obținerea cât mai rapidă a informațiilor referitoare la rezultatele cercetărilor. Adesea, cercetătorii și instituțiile încurajează prezentarea datelor științifice în media non-medicală anterior publicării lor integrale într-o revistă de profil, organizării unei conferințe de presă sau unui interviu.
Publicul are dreptul să fie informat asupra noutăților medicale importante fără o întârziere nejustificată, iar editorii au responsabilități bine definite într-un atare proces. Revistele biomedicale se adresează, în primul rând, cititorilor lor, dar și publicul general este îndreptățit să le cunoască; în consecință, interacțiunea revistei cu media ar trebui să fie orientată de dorința de-a echilibra interesele complementare. Medicii practicieni trebuie să afle toate detaliile noilor studii înainte de-a fi în măsură să-și consilieze pacienții cu privire la concluziile acestora. În plus, știrile medicale din media, referitoare la cercetările care nu au fost încă evaluate de specialiști și ale căror rezultate au fost publicate doar parțial, pot conduce la formularea unor concluzii premature sau inexacte.
În unele țări a fost creat un sistem de embargo menit să împiedice publicarea de noutăți medicale în media generală înainte ca lucrarea originală să apară în revistă. Embargoul crează un mediu în care toate companiile de pe piață respectă aceleași reguli și au drepturi egale de competiție, pe care cei mai mulți reporteri le apreciază, fiindcă scad presiunea exercitată asupra lor de a publica materiale pe care n-au avut timp să le pregătească minuțios. Pentru reducerea haosului economic este important să se planifice riguros momentul propice comunicării publice a informațiilor biomedicale, deoarece unele articole conțin informații ce pot avea o influență covârșitoare asupra pieței financiare. Pe de altă parte, s-a afirmat că sistemul embargoului servește interesele revistelor, împiedicând difuzarea rapidă a informațiilor științifice.
În vederea elaborării de politici care să rezolve problemele anterior menționate, editorii pot considera utile recomandările următoare:
• Editorii pot stimula difuzarea ordonată a informațiilor medicale de la cercetători, prin revistele recenzate științific, către public. Un asemenea demers poate fi concretizat fie printr-un acord cu autorii, prin care ei acceptă să nu-și publice rezultatele studiilor în intervalul de timp în care manuscrisele sunt supuse procesului de evaluare sau așteaptă să fie publicate, fie printr-o înțelegere cu media, care nu va tipări știrile înainte de apariția lor în reviste și, în schimb, publicațiile vor colabora cu ziarele la redactarea unor știri exacte.

• Editorii trebuie să aibă în vedere faptul că sistemul embargoului funcționează pe principiul onoarei; nu există mijloace de constrângere sau de supraveghere. Decizia unui număr semnificativ de broșuri sau reviste medicale de-a nu respecta embargoul va duce, în consecință, la dizolvarea lui rapidă;

Foarte puține cercetări medicale au implicații clinice atât de urgente și clare pentru sănătatea publicului, așa încât, înainte de-a fi publicate într-o revistă, știrile trebuie trimise spre evaluare. În asemenea circumstanțe excepționale, autoritățile competente, responsabile de sănătatea publică, iau o decizie și răspund de difuzarea în avans a informației medicale către medici și media. Dacă autorul și autoritățile competente doresc ca manuscrisul lor să fie evaluat de o anumită revistă, înainte de publicarea știrii va fi consultat editorul. Dacă apreciază că este necesară publicarea imediată, editorii trebuie să renunțe la politicile care limitează publicitatea anterioară publicării.

• Politicile destinate limitării publicității anterioare publicării nu se vor aplica prezentărilor media realizate la întâlnirile științifice sau rezumatelor (vezi publicații redundante). Cercetătorii care își prezintă rezultatelestudiilor în cadrul întrunirile științifice trebuie să se simtă liberi să discute prezentarea cu reporterii, dar trebuie să evite să comunice detalii legate de munca lor, mai ales altele decât au prezentat în discuțiile din timpul întâlnirii.
• Atunci când un articol este gata de apariție, editorii trebuie să ajute media să pregatească un articol exact, oferind știri de presă, răspunzand la întrebări, aducând în avans copii ale revistelor, sau  îndrumând reporterii către experții implicați. Cei mai profesionaliști reporteri consideră că acest sprijin trebuie să aibă ca rezultat publicarea acestor știri în media în același moment in care articolului apare în revistă.
Yeditorii, autorii și media trebuie să aplice principiile enunțate anterior cu privire la difuzarea timpurie a materialelor și în versiunea electronică a revistelor.

III.J. Obligația înregistrării studiilor clinice
Revistele membre a ICMJE vor cere, ca o condiție a publicării, înregistrarea într-un registru public de studii. Studiile trebuie să fie înregistrate la începutul sau chiar înainte de înrolarea pacientilor. Această procedură se aplică tuturor studiilor clinice care au început după 1 iulie 2005. Pentru studiile începute înainte de această dată, revistele membre ale ICMJE vor cere înregistrarea până la 13 septembrie 2005, înainte de a primi studiul pentru publicare. Vorbim numai în numele nostru, dar încurajăm editorii altor reviste biomedicale să adopte proceduri asemănătoare. Din acest motiv, ICMJE definește orice studiu clinic ca proiect de cercetare care alege anterior grupuri comparative sau intervenționale de subiecți umani, pentru a studia relația cauză-efect între intervenția medicală și evoluția sănătății. Studiile realizate în alte scopuri, precum studiile de farmacocinetică sau toxicitate majoră (de ex., trialuri de fază I) nu se vor supune acestor reguli.
ICMJE nu susține o înregistrare particulară, dar membrii săi vor cere autorilor să își înregistreze studiul într-un registru care îndeplinește câteva criterii. Registrul trebuie să fie accesibil publicului fără nici o taxă. Trebuie să fie deschis tuturor posibililor registranți și condus de un ONG. Trebuie să existe un mecanism de asigurare  a validității informațiilor, iar înregistrarea trebuie să poată fi căutată electronic. O înregistrare acceptată trebuie să conțină următoarele informații: un număr de identificare unic, o declarație de intervenție (sau intervenții) și comparare (sau comparări) studiate, o declarație de ipoteze ale studiului, definiții ale măsurilor de evoluție primară și secundară, criterii de eligibilitate, informații cheie ale studiului (informații de înregistrare, ziua exactă sau anticipată de începere și finalizare a studiului,  ziua exactă sau anticipată de intrare a primelor și ultimelor informații), numărul țintă de subiecți, sursele de finanțare și informațiile de contact ale investigatorului principal.

IV. PREGĂTIREA ȘI TRIMITEREA UNUI MANUSCRIS SPRE PUBLICARE
IV.A. Pregătirea unui manuscris în vederea trimiterii lui spre publicare într-o revistă biomedicală
Editorii și recenzorii alocă multe ore parcurgerii manuscriselor și, de aceea, apreciază primirea unor materiale ușor de citit și de editat. Informațiile oferite în cadrul instrucțiunilor pentru autori sunt destinate, în mare parte, tocmai atingerii unui astfel de obiectiv, prin modalități adecvate solicitărilor editoriale specifice fiecărei reviste. Recomandările următoare oferă o imagine de ansamblu asupra acestor aspecte, valabile pentru orice publicație.


IV.A.1 Principii generale și ghiduri de prezentare

IV.A.1.a.Principii generale pentru pregătirea manuscriselor
Textul articolelor care prezintă studii experimentale și observaționale este, de obicei (dar nu neapărat), împărțit în următoarele secțiuni: Introducere, Metode, Rezultate și Discuții. Așa-numita structură „IMRADnu este, pur și simplu, un format arbitrar de publicare, ci, mai degrabă, o reflectare directă a procesului de cercetare științifică. Articolele lungi pot avea nevoie de subtitluri (mai ales capitolele de Rezultate și Discuții) care să le clarifice conținutul. Se pare că alte tipuri de articole, precum prezentările de caz, rezumatele și editorialele, necesită prezentări diferite.
Publicarea în format electronic a creat posibilități de adăugare a detaliilor sau a unor capitole întregi, doar pentru versiunea electronică, de sortare a informațiilor, de corelare sau extragere a unor părți din articole și alte asemenea facilități. Este necesar ca autorii să lucreze într-o colaborare strânsă cu editorii, pentru dezvoltarea sau folosirea unor astfel de noi formate de publicare, și să trimită spre recenzare materialele pentru potențialele formate electronice suplimentare.
Spațierea la două rânduri a tuturor părților manuscrisului – inclusiv a titlului de pagină, a rezumatului, a textului, a mulțumirilor, a referințelor, a tabelelor și a legendei figurilor – și lăsarea unor margini generoase permit editorilor și recenzorilor să urmărească textul rând cu rând, în vederea editării, și să adauge, direct pe hârtie, comentarii și întrebări în care își exprimă nelămuriri cu privire la veridicitatea afirmațiilor. La trimiterea unui articol în format electronic, fișierele trebuie să fie spațiate la două rânduri, pentru situația în care manuscrisul ar trebui să fie tipărit pe imprimantă în vederea evaluării și corectării.
În timpul procesului editorial este necesar, adesea, ca recenzorii și editorii să facă trimiteri la anumite fragmente din manuscris, ceea ce este dificil dacă paginile nu sunt numerotate. Se impune, așadar, ca autorii să-și numeroteze, succesiv, toate paginile manuscrisului, începând cu cea de titlu.

IV.A.1.b Ghid de prezentare pentru relizarea specifică a studiilor
Rapoartele de cercetare omit, adesea, consemnarea unor date importante. Cerințele generale, menționate în paragraful următor, indică modul în care trebuie făcută descrierea elementelor esențiale pentru toate prezentările de studii. În plus, autorii sunt încurajați să consulte ghidurile de prezentare semnificative pentru specificul studiului lor. Pentru prezentarea studiilor statistice, autorii vor trimite o declarație la CONSORT (www.consort-statement.org). Ghidul oferă un set de recomandări ce includ o listă a termenilor de prezentare și o diagramă a fluxului de pacienți. Au fost elaborate astfel de ghiduri și pentru alte modele de studii pe care revistele s-ar putea să le recomande autorilor spre consultare. Unele dintre recomandările de prezentare pot fi găsite și la www.consort-statement.org. Autorii trebuie să consulte instrucțiunile specifice ale revistelor pe care le-au ales pentru publicarea articolelor lor.

IV.A.2. Pagina de titlu
Pagina de titlu trebuie să cuprindă următoarele informații:

1.Titlul articolului. Titlurile concise sunt mai ușor de citit, în comparaței cu cele lungi și dificil de înțeles. Cele prea scurte, s-a putea, totuși, să omită informații importante, precum tipul studiului (care este deosebit de important pentru identificarea studiilor statistice). Autorii trebuie să includă în titlu toate datele care vor conferi sensibilitate și specificitate procesului de identificare electronică a articolelor.
2. Numele autorilor și apartenența la instituții. Unele reviste publică, pentru fiecare autor, cel(e) mai înalt(e) titlu(ri) academic(e), în timp ce alte publicații nu adoptă un astfel de sistem.
3. Numele departamentului (departamentelor) și instituției (instituțiilor) căruia (cărora) trebuie să-i (le) fie atribuită activitatea.
4. Negarea responsabilității, dacă există.
5. Autori pentru corespondență. Numele, adresa poștală, telefonul și numerele de fax, adresa de e-mail a autorului responsabil pentru corespondență („autorul care răspunde la corespondență”; el poate să fie sau să nu fie „garantul” integrității întregului studiu, dacă a fost delegată o astfel de responsabilitate. Autorul care răspunde la corespondență va indica clar dacă e-mailul său poate fi publicat).
6. Este necesar să fie specificate numele și adresa autorului căruia îi vor fi adresate solicitările de obținere a duplicatelor articolului sau să fie dată o declarație care să ateste că duplicatele lucrării nu pot fi puse la dispoziție de către autori.
7. Sursa (sursele) sprijinului financiar, sub formă de granturi, echipamente, medicamente sau toate formele menționate.
8. Un reper al articolului. Unele reviste solicită un scurt reper al lucrării sau o notă de subsol, de obicei cu o lungime de maximum 40 de caractere (litere și spații), plasate în partea de jos a paginii de titlu. Asemenea repere sunt publicate în cele mai multe jurnale, dar uneori sunt folosite de către editori pentru identificarea și completarea manuscriselor.
9. Numărul de caractere. Numărul de caractere acceptate doar pentru text (excluzând rezumatele, mulțumirile, legenda figurilor și bibliografia) le permit editorilor și recenzorilor să aprecieze dacă informațiile prezentate în articol se respectă spațiul alocat acestuia și dacă manuscrisul trimis are numărul de cuvinte impus de revistă. Din același motiv, este utilă și o evaluare separată a numărului de cuvinte din rezumate.
10. Numărul de figuri și tabele. Editorii și recenzorii pot fi siguri că tabelele și figurile care ar fi trebuit să însoțească manuscrisul au fost incluse în articol numai dacă sunt menționate în pagina de titlu.

IV.A.3. Pagina de notificare a conflictelor de interese
Pentru a împiedica autorii să omită sau să înțeleagă greșit informațiile referitoare la un potențial conflict de interese, este necesar ca astfel de date să facă parte din manuscris. În concluzie, ele vor fi incluse pe o pagină separată sau pe pagina imediat următoare celei de titlu. Revistele independente pot avea, însă, modalități diferite de solicitare a modului de prezentare a unor astfel de informații, iar unele publicații nu trimit evaluatorilor datele privitoare la conflictele de interese.
(Vezi capitolul II.D. Conflicte de interese)

IV.A.4. Rezumate și cuvinte cheie
După pagina de titlu va urma un rezumat (recomandările referitoare la lungime și la structură diferă de la o revistă la alta) care va reflecta contextul sau condițiile de realizare a studiului și va enunța scopurile studiului, procedurile de bază (selectarea subiecților participanți sau a animalelor de laborator, metodele analitice și observaționale), datele principale (dacă e posibil, enunțarea dimensiunii efectelor specifice și a semnificației lor statistice) și concluziile principale. Rezumatul va evidenția aspectele noi și importante ale studiului sau observațiile.
Deoarece rezumatele sunt doar partea principală a articolului indexat în multe baze de date electronice și singurul fragment pe care-l parcurg cei mai mulți dintre cititori, autorii trebuie să fie atenți ca rezumatul lor să reflecte cu rigurozitate conținutul articolului. Din nefericire, multe rezumate nu sunt concordante cu textul articolului.6 Formatul cerut pentru structura rezumatelor diferă de la revistă la revistă, iar unele publicații nu folosesc un singur format; este bine ca autorii să fie conștienți de importanța redactării rezumatului și, de aceea, trebuie să-l pregătească în formatul specificat de revista pentru care au optat în vederea publicării articolului lor.
Unele reviste le solicită autorilor ca, după rezumat, să trimită, ca sursă de identificare, trei până la 10 cuvinte cheie sau fraze scurte care prind subiectul principal al articolului. Ele vor fi atașate indexurilor la căutarea încrucișată a articolelor și pot fi publicate cu rezumatul. Trebuie utilizată lista Medical Subject Headings (MesH – Tiluri de Subiecte Medicale) din Index Medicus; dacă tot nu sunt disponibili termenii MeSH pentru cei introduși recent, pot fi folosiți termenii curenți.


IV.A.5. Introducere
Trimiteți o descriere a contextului în care s-a desfășurat studiul (natura subiectului abordat și semnificația lui). Specificați scopul specific sau obiectivul de cercetare al studiului ori ipotezele testate; obiectivul de cercetare este, adesea, focalizat mult mai precis atunci când este exprimat sub formă de întrebare. Vor fi formulate clar atât obiectivele pricipale cât și cel secundare și vor fi descrise toate analizele de subgrup pre-specificate. Oferiți doar indicații bibliografice referitoare strict la subiect și nu includeți date sau concluzii desprinse din activitatea experimentală prezentată.

IV.A.6. Metode
Secțiunea Metode trebuie să conțină numai informații care au fost disponibile în momentul redactării planului sau a protocolului de studiu; toate datele obținute în timpul desfășurării studiului aparțin secțiunii Rezultate.


IV.A.6.a. Selecția  și descrierea participanților
Descrieți clar modul de selectare a participanților care au fost observați sau incluși în experiment (pacienți sau animale de laborator, inclusiv controalele), menționând criteriile de eligibilitate și de excludere și o descriere a sursei populaționale. Deoarece relevanța unor astfel de variabile, precum vârsta și sexul subiecților, nu sunt întotdeauna clare, autorii trebuie să explice modul de utilizare a lor atunci când sunt incluse într-un raport de studiu; de exemplu, autorii trebuie să explice de ce au fost incluși în studiu numai subiecții de anumite vârste sau de ce au fost excluse femeile. Trebuie să fie exprimate clar principiile care au influențat cercetarea, explicând cum și de ce studiul a fost făcut într-un anumit fel. Atunci când folosesc variabile precum rasa sau etnicitatea, autorii vor defini cum au măsurat variabilele și le vor justifica rolul.

IV.A.6.b. Informații tehnice
Identificați metodele, aparatele (menționați în paranteză numele producătorului și adresa) și procedurile, oferind suficiente detalii care să le permită și altor cercetători să reproducă rezultatele. Oferiți indicații privitoare la metodele stabilite, inclusiv la cele statistice (vezi mai jos), precum și referințe și scurte descrieri ale metodelor care au fost publicate și care nu sunt prea bine cunoscute; prezentați metodele noi sau modificate semnificativ, justificați-le aplicarea și evaluați-le limitele. Identificați cu precizie toate medicamentele și substanțele chimice folosite, specificând denumirea (denumirile) generică(e), doza (dozele) și calea (căile) de administrare.
Autorii de sinteze trebuie să includă o secțiune în care să descrie metodele folosite pentru localizarea, selectarea, extragerea și sinteza datelor. Metodele vor fi expuse pe scurt și în rezumatul studiului.

IV.A.6.c. Statistica
Descrieți metodele statistice folosind detalii, așa încât un cititor avizat să poată avea acces la datele originale, pentru a putea verifica rezultatele prezentate. Ori de câte ori este posibil, evaluați dovezile din punct de vedere cantitativ și prezentați-le cu indicatorii adecvați de măsură, de eroare sau de incertitudine (precum intervalele de încredere). Evitați descrierea exclusivă a ipotezelor statistice pe care le-ați testat, precum folosirea valorilor lui P, deoarece se pierd informații importante cu privire la dimensiunea efectului. Referirile la tipul de studiu și la metodele statistice trebuie să fie standardizate ori de câte ori este posibil (cu menționarea paginilor). Definiți termenii statistci, prescurtările și majoritatea simbolurilor. Specificați tipul de soft pe care l-ați folosit în computer.

IV.A.7. Rezultate
Prezentați-vă rezultatele într-o succesiune logică, în text, în tabele ori ilustrații, specificându-le mai întâi pe cele principale sau mai importante. Nu repetați în text toate informațiile care se regăsesc în tabele sau ilustrații; evidențiați-le sau rezumați-le doar pe cele importante. Materialele suplimentare sau detaliile tehnice pot fi plasate într-o anexă, de unde vor fi accesibile, fără a întrerupe fluența textului; ele pot fi publicate, de asemenea, doar în versiunea electronică a revistei.
Atunci când datele sunt prezentate în secțiunea Rezultate, exprimați rezultatele numerice nu numai sub forma unor date ce rezultă din ele (de exemplu, ca procente), ci și ca valori absolute din care au fost calculate derivatele, și specificați metodele statistice folosite pentru analiza lor. Restrângeți tabelele și cifrele doar pentru explicarea scopului lucrării și pentru susținerea lui. Folosiți grafice în loc de tabele care introduc prea multe date experimentale; nu prezentați de două ori rezultatele în grafice și tabele. Evitați folosirea incorectă a termenilor tehnici în statistici, precum “aleator” (care implică un instrument de lucru aleatoriu), “normal”, “semnificativ”, “corelații” și “eșantion”.
În situațiile în care este adecvat din punct de vedere științific, ar trebui să fie incluse analize ale datelor exprimate prin variabile precum sexul și vârsta.

IV.A.8. Discuții
Subliniați aspectele importante și noi ale studiului și concluziile ce rezultă din ele. Nu repetați în detaliu informațiile oferite în secțiunile Introducere sau Rezultate. Pentru studiile experimentale este util să începeți discutarea rezultatelor cu prezentarea succintă a principalelor date obținute, după care să explorați posibilele lor mecanisme sau explicații, să comparați datele dumneavoastră cu cele ale altor studii relevante, să specificați limitele studiului și să evaluați implicațiile rezultatelor pentru cercetările viitoare și pentru practica clinică.
Corelați concluziile cu obiectivele studiului, dar evitați afirmațiile care nu sunt susținute corespunzător de rezultate. Este foarte important ca autorii să evite să facă aprecieri asupra beneficiilor și costurilor economice, cu excepția situațiilor în care manuscrisele lor includ date și analize economice adecvate. Evitați să pretindeți prioritatea rezultatelor obținute și să faceți referiri la cercetări încă nefinalizate. Formulați ipoteze noi doar atunci când sunteți siguri de ele și asumați-vi-le într-o manieră clară.

IV.A.9.  Indicații bibliografice

IV.A.9.a. Considerații generale cu privire la bibliografie
Bibliografia articolelor de sinteză poate reprezenta o modalitate eficientă de orientare a cititorilor spre un anume segment de literatură, dar astfel de lucrări nu reflectă întotdeauna fidel activitatea de cercetare desfășurată de autori. De aceea, este necesar ca, ori de câte ori este posibil, cititorilor să le fie oferite recomandări bibliografice cu trimitere directă la sursele de cercetare originale. Pe de altă parte, însă, asemenea bibliografii extinse pot acoperi un spațiu tipografic prea mare. La fel de utile ar putea fi, așadar, și trimiterile la articolele originale prin cifre mici, mai ales de când există posibilitatea ca listele bibliografice să fie prezentate în versiunea online a materialului tipărit, iar documentarea pe internet le permite cititorilor să-și extragă într-o manieră eficientă literatura publicată.
Evitați să indicați la bibliografie rezumate ale lucrărilor. Trimiterile bibliografice la materiale acceptate, dar nepublicate încă vor fi specificate cu mențiunea “în curs de tipărire” sau “în curând”; autorii trebuie să aibă permisiunea scrisă pentru citarea unor astfel de materiale bibliografice și să dovedească obținerea accepțiunii de publicare. Informațiile din manuscrisele trimise, dar neacceptate, vor fi menționate în text ca „observații nepublicate”, cu permisiunea scrisă de la sursă.
Nu citați un material drept “comunicare personală” decât în situația în care respectivul articol aduce informații esențiale ce nu pot fi preluate dintr-o sursă publică, caz în care vor fi specificate în text, între paranteze, numele și coordonatele persoanei care face comunicarea. Pentru articolele științifice, autorii trebuie să obțină acordul și confirmarea în scris a acurateței sursei comunicărilor personale.
Doar unele reviste verifică rigurozitatea surselor citate, iar erorile sunt specificate, uneori, în versiunea publicată a articolului. Pentru a diminua riscul de producere a unor astfel de erori, autorilor li se recomandă, așadar, să verifice bibliografia, comparând-o cu documentele originale.

IV.A.9.b. Stilul și formatul bibliografiei
Stilul Recomandărilor Generale se bazează, în principal, pe stilul standard ANSI, adaptat de Biblioteca Națională de Medicină (NML) pentru bazele sale de date. (7)  Pentru exemple de modalități de prezentare a bibliografiei, autorii trebuie să consulte http://www.nlm.nih.gov/bsd/uniform_requirements.html.
Indicațiile bibliografice vor fi numerotate consecutiv, în ordinea în care sunt menționate pentru prima dată în text. Menționați-le, în text, în tabele și în legendele figurilor, prin cifre arabe, puse în paranteză. Pe cele citate doar în tabele sau în legendele figurilor numerotați-le conform succesiunii stabilite atunci când tabelul sau figura respectivă au fost menționate pentru prima dată în text. Titlurile revistelor vor fi prescurtate în concordanță cu stilul folosit în Index Medicus. Consultați Lista de Reviste Indexate în Index Medicus, publicată, anual, de bibliotecă, sub forma unei publicații separate, dar și listată în numărul din ianuarie a.c. al Index Medicus. Lista mai poate fi obținută și de pe pagina web a site-ului bibliotecii (http://www.nlm.nih.gov).
Revistele utilizează modalități diferite prin care le solicită autorilor să citeze în text indicațiile bibliografice aparute doar în edițiile electronice – fie vor fi menționate în text, între paranteze, fie vor fi listate, în ordine numerică, la sfârșitul textului. Autorii trebuie să se consulte, în această privință, cu revistele la care decid să-și trimită spre publicare manuscrisele.

IV.A.10. Tabele
Tabelele prezintă rezultatele într-o manieră concisă și le expun eficient; ele oferă, de asemenea, informații oricât de detaliate și de precise se dorește. Prin includerea datelor în tabele, nu în text, este posibilă, adesea, reducerea lungimii textului.
Redactați sau editați fiecare tabel la două rânduri, pe pagini separate. Numerotați tabelele consecutiv, în ordinea în care apar citate pentru prima dată în text, și formulați-le titluri scurte. Nu folosiți, în interior, linii interne verticale sau orizontale. Fiecare cap de coloană să aibă un titlu scurt sau abreviat. Autorii trebuie să plaseze explicaățiile în note de subsol, nu în capetele de coloană sau de rând. Explicați în notele explicative toate prescurtările nestandardizate. Pentru notele de subsol, folosiți următoarele simboluri, succesiv:
*, †, ‡, §, _, **, ††, ‡‡.
Identificați măsurile statistice ale variațiilor, precum deviațiile standard și erorile standard ale mediei.
Fiți siguri că fiecare tabel este citat în text.
Dacă folosiți informații dintr-o altă sursă publicată sau nepublicată, obțineți permisiunea și acordul complet.
Tabelele suplimentare, care conțin un volum de date prea vast pentru a fi publicat în versiunea tipărită, pot să apară în ediția electronică a revistei, să fie arhivate sau puse la dispoziția cititorilor direct de către autori; o astfel de situație va fi specificată în text. Trimiteți tabelele suplimentare odată cu manuscrisul, în vederea recenzării.

IV.A.11. Ilustrații (figuri)
Este necesar ca figurile să fie schițate și fotografiate de un profesionsit sau să fie trimise sub formă de imagini digitale tipărite. Pe lângă solicitarea unei versiuni a figurilor pretabile ediției tipărite, unele reviste le cer autorilor să trimită imaginile sau fișierele într-un format (precum JPEG ori GIF) care să permită reproducerea unor imagini de bună calitate în versiunea web a revistei; este necesar ca, înainte de trimiterea figurilor, autorii să le revadă pe computer, pentru a fi siguri că întrunesc propriul lor standard de calitate.
Pentru radiografii, tomografii și alte imagini diagnostice, precum și pentru fotografiile de probe patologice sau microfotografii, trimiteți copii clare, în versiunea alb-negru sau color, păstrând catitatea de culoare nemodificată, de obicei în format 127 x 173 mm. Unele reviste refac ilustrațiile, dar cele mai multe nu procedează așa. De aceea, toate literele, numerele și simbolurile de pe figuri trebuie să fie clare și să aibă dimensiuni care să permită vizualizarea fiecărui detaliu chiar și în condițiile micșorării ilustrațiilor, impusă de tipărire. Figurile vor fi cât se poate de elocvente, deoarece multe dintre ele vor fi folosite direct în prezentări pe diapozitive. Titlurile și explicațiile amănunțite sunt specificate în legendele figurilor, ele nefăcând parte din ilustrațiille propriu-zise.
Microfotografiile vor avea marcată o scală internă, iar simbolurile, săgețile sau literele utilizate vor trebui să contrasteze cu fundalul.
Dacă se folosesc fotografiile unor persoane, se impune fie ca subiecții să nu poată fi identificați, fie ca  fotografiile să fie însoțite de acordul scris al subiectului (vezi Secțiunea III.D.4.a). Ori de câte ori este posibil, trebuie obținută permisiunea de publicare.
Figurile vor fi numerotate succesiv, în aceeași ordine în care apar citate în text pentru prima dată. Dacă a fost publicată o ilustrație, căutați sursa originală și obțineți în scris dreptul de deținere și reproducere a materialului. Permisiunea va fi cerută indiferent care ar fi autorul sau editorul, cu excepția situațiilor în care documentele țin de domeniul public.
Pentru ilustrațiile color asigurați-vă în ce măsură revista solicită negative color, folii de retroproiector  sau fotografii tipărite color. E posibil ca editorului să-i fie util ca în schițele trimise să marcați zona care dorți să fie reprodusă. Unele reviste publică fotografii color doar dacă autorul plătește costurile suplimentare.
Autorii trebuie să se consulte cu revistele în ceea ce privește recomandările de trimitere a figurilor în format electronic.


IV.A.12. Legendele ilustrațiilor (figurilor)
Tipăriți sau scoateți la imprimantă legendele ilustrațiilor utilizând o spațiere la două rânduri, pe pagini separate, fiecare fiind numerotată cu câte o cifră arabă, corespunzătoare ilustrațiilor pe care le explicitează. Atunci când, pentru identificarea unor părți ale ilustrațiilor, sunt folosite săgeți, numere sau litere, identificați-le și explicați-le pe fiecare, clar, în legendă. Explicați scala internă și identificați metoda de marcare în microfotografie.

IV.A.13. Unități de măsură
Parametrii de lungime, înălțime și volum vor fi prezențtați în unități metrice (metru, kilogram sau litru) ori în multiplii lor zecimali.
Temperaturile vor fi exprimate în grade Celsius, iar presiunea sângelui în milimetri coloană de mercur, dacă revistele nu solicită alte unități de măsură specifice.
Revistele aplică sisteme diferite de prezentare a parametrilor hematologici, a celor din domeniul chimiei clinice ș.a. Autorii trebuie să consulte instrucțiunile specifice ale revistelor respective și vor prezenta datele de laborator atât în Sistemul Internațional al Unităților de Măsură (SI) cât și în cel local. Înainte de publicare, editorii le pot cere autorilor să adauge și alte unități, sau care nu fac parte din SI, întrucât unitățile SI nu sunt universale. Concentrațiile medicamentelor pot fi redate fie în SI, fie în unități de masă, însă ori de câte ori este necesar se va trece în paranteză și prezentarea alternativă.

IV.A.14. Simboluri și prescurtări
Utilizați numai prescurtările standard; folosirea celor nestandardizate poate crea confuzii serioase în rândul cititorilor. Evitați prescurtările în titlu. Este necesar ca, atunci când este menționată în text pentru prima dată, prescurtarea să fie precedată de denumirea completă, pentru care există abrevieri, desigur, în situațiile în care nu e vorba despre o unitate de măsură standard.

IV.B Trimiterea manuscrisului la revistă
Tot mai numeroase reviste acceptă, la ora actuală, trimiterea electronică a manuscrisului, fie pe dischetă, sub formă de fițier atașat la poșta electronică, fie prin descăcarea lui directă pe site-ul publicației. Trimiterea electronică salvează atât timp cât și costurile poștale, permițând, totodată, manevrarea electronică a manuscriselor în timpul procesului editorial (de exemplu, când este trimis pentru evaluare). Atunci când trimit un manuscris în format electronic, autorii trebuie să consulte instrucțiunile specifice ale revistei pe care au ales-o pentru publicarea manuscrisului lor. Dacă este trimisă versiunea pe hârtie, tirmiteți și numărul de copii solicitat pentru manuscrise și ilustrații; ele sunt necesare pentru evaluarea concomitentă, de către mai multe persoane, precum și pentru editare, ori nu puteți cere personalului editorial să se ocupe de multiplicarea materialului. Manuscrisele vor fi însoțite de o scrisoare de introducere, care va conține următoarele informații:
• O declarație completă, adresată editorului, care să menționeze dacă manuscrisul a mai fost trimis, anterior, și altor publicații, precum și orice tip de rapoarte ce pot fi considerate drept publicări duplicate ale unei lucrări similare sau identice. Se impune specificarea referinței bibliografice și includerea ei în noul articol. Manuscrisul va fi însoțit și de copii ale materialului indicat ca bibliografie, pentru a-l ajuta pe editor să decidă cum să interpreteze problema.
• O declarație cu privire la implicațiile financiare sau la alte relații ce pot genera conflicte de interese, dacă informația respectivă nu este menționată în manuscris sau în coordonatele autorilor.
• O declarație care să ateste faptul că manuscrisul a fost citit și aprobat de către toți autorii și că sunt îndeplinite cerințele dreptului de autor, așa cum a fost stipulat, anterior, în documentul de față, precum și faptul că fiecare autor consideră că manuscrisul a fost rezultatul unei activități cinstite, dacă informațiile nu au fost oferite într-o altă formă (vezi mai jos); și
• Numele, adresa și numărul de telefon al autorului indicat pentru primirea corespondenței, responsabil de comunicarea cu ceilalți autori în ceea ce privește reviziile și aprobările formelor finale ale manuscrisului, dacă informația respectivă nu a fost inclusă în manuscris.

Scrisoarea trebuie să conțină toate datele care i-ar putea fi utile editorului, precum tipul sau formatul solicitat pentru articol de către revista respectivă. Dacă manuscrisul a fost trimis, anterior, și la alte publicații, este util să atașați și comentariile editorilor și evaluatorilor anteriori, alături de răspunsurile autorilor la respectivele comentarii. Editorii încurajează autorii să trimită asemenea comunicări anterioare pentru că așa poate fi accelerat procesul de evaluare.
Multe reviste oferă, în prezent, o listă de control a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească autorii pentru a se asigura că au inclus toate materialele solicitate. Unele reviste le mai cer autorilor să completeze astfel de liste și pentru raportări ale anumitor tipuri de studii (cum ar fi lista CONSORT de raportare a studiilor clinice statistice). Autorii trebuie să verifice dacă revista pentru care au optat folosește asemenea liste, pe care le vor trimite împreună cu manuscrisul, dacă sunt solicitate.
Manuscrisul va fi însoțit de copii ale acordului de utilizare și reproducere a materialelor publicate, de folosire a ilustrațiilor ori de prezentare a unor date pe baza cărora ar putea fi identificate diferite persoane, sau de menționare a numelui celor care au contribuit la realizarea studiului.


V. BIBLIOGRAFIE
A. Indicații bibliografice citate în prezentul document
1. Davidoff F for the CSE Task Force on Authorship.
Who’s the Author? Problems with Biomedical Authorship,
and Some Possible Solutions. Science Editor. July-August
2000: Volume 23 - Number 4: 111-119.
2. Yank V, Rennie D. Disclosure of researcher contributions:
a study of original research articles in The Lancet.
Ann Intern Med. 1999 Apr 20;130(8):661-70.
3. Flanagin A, Fontanarosa PB, DeAngelis CD. Authorship
for research groups. JAMA. 2002;288:3166-68.
4. Peer Review in Health Sciences. F Godlee, T Jefferson.
London: BMJ Books, 1999.
5. World Medical Association Declaration of Helsinki:
ethical principles for medical research involving human
subjects. JAMA. 2000 Dec 20;284(23):3043-5.
6. Pitkin RM, Branagan MA, Burmeister LF. Accuracy of
data in abstracts of published research articles. JAMA.
1999 Mar 24-31;281(12):1110-1.
7. Patrias K. National Library of Medicine recommended
formats for bibliographic citation. Bethesda (MD): The Library; 1991.

B. Alte surse de informații privitoare la revistele biomedicale
World Association of Medical Editors (WAME) www
.WAME.org
Council of Science Editors (CSE) www.councilscience
editors.org
European Association of Science Editors (EASE) www.ease
.org.uk
Cochrane Collaboration www.cochrane.org
The Mulford Library, Medical College of Ohio www.mco
.edu/lib/instr/libinsta.html

VI. DESPRE COMITETUL INTERNAțIONAL AL EDITORILOR DE REVISTE MEDICALE
Comitetul internațional al editorilor de reviste medicale (ICMJE) este un grup de editori ai revistelor de medicină generală ai căror participanți se întâlnesc anual și își organizează activitatea pe baza instrucțiunilor generale de elaborare a manuscriselor. ICMJE așteaptă comentarii asupra prezentului document și sugestii cu privire la aspectele ce pot fi abordate.

VII. AUTORII REGULAMENTULUI GENERAL DE TRIMITERE A MANUSCRISELOR SPRE PUBLICARE ÎN REVISTE BIOMEDICALE
Revistele care au aderat la ICMJE, organizațiile și reprezentanții lor care au aprobat, în 2004, Regulamentul General pentru manuscrise, includ Annals of Internal Medicine, Canadian Medical Association Journal, Croatian Medical Journal, Journal of the American Medical Association, Nederlands Tijdschrift voor Geneeskunde, New England Journal of Medicine, New Zealand Medical Journal, The Lancet, The Medical Journal of Australia,Tidsskrift for Den Norske Llegeforening, Ugeskrift for Laeger, și U.S. National Library of Medicine (Biblioteca Medicală Națională a SUA).

VIII. FOLOSIREA, DISTRIBUIREA șI TRADUCEREA REGULAMENTULUI GENERAL
Utilizatorii pot tipări, copia și distribui prezentul document în scopuri educaționale, necomerciale. ICMJE nu depozitează copii (reeditări) ale documentului.
Politica ICMJE urmărește ca organizațiile interesate să stabilească link-uri la documentul oficial, în engleză, la www.ICMJE.org. ICMJE nu permite prezentarea documentului pe alte site-uri decât www.ICMJE.org.
ICMJE încurajează tipărirea sau traducerea documentului în alte limbi decât engleza, în scopuri non-profit, dar nu are resursele necesare traducerii, retroversiunii sau aprobării versiunilor traduse ori reeditate ale documentului. Din aceste motive, orice traducere trebuie să includă cu precădere declarația următoare: “Aceasta este o retipărire/traducere în limba (specificați limba folosită pentru traducere) a Regulamentului General ICMJE de Trimitere a Manuscriselor spre Publicare în Reviste Biomedicale. (inserați numele organizației) a pregătit această retipărire/traducere cu sprijinul (inserați numele sursei de finanțare, dacă există). ICMJE nu aprobat și nici nu a susținut conținutul acestei retipăriri/ traduceri. ICMJE actualizează periodic Regulamentul General, așa încât retipărirea/ traducerea pregătită la data de (inserați data) poate să nu reprezinte fidel versiunea oficială curentă de pe www.ICMJE.org. Versiunea oficială a Regulamentului General pentru Trimiterea Manuscriselor spre Publicare în Reviste Biomedicale se află la www.ICMJE.org.”


IX. ÎNTREBĂRI
Întrebările cu privire la Regulamentul General trebuie trimise la Christine Laine, MD, MPH la secretariatul ICMJE, American College of Physicians, 190 N. Independence Mall West, Philadelphia, PA 19106-1572, USA. Telefon: 215-351-2660; fax 215-351-2644; e-mail: claine@acponline.org. Vă rugăm să nu trimiteți întrebări despre stilurile specifice ale revistelor sau ale politicilor la secretariatul ICMJE.